Incubator cleo 5 cu termometru


Capacitate : 60 oua de gaina

                     : 120 oua de prepelita

Cleo 5T-120x120,incubator cu termometru

VIZITATI MAGAZIN

 

“CLEO” se foloseşte în gospodăriile individuale, la incubarea ouălor provenite de la păsările domestice. Este construit pe principiul incubatorului de suprafaţă, ouăle fiind aşezate într-un singur strat. Carcasa, din masă plastică termoizolantă, asigură păstrarea temperaturii interioare. Încălzirea este asigurată de o rezistenţă electrică. Omogenizarea aerului în interior este făcută de un motor cu elice. Controlul temperaturii este asigurat de un circuit electronic. Prin orificiile practicate în carcase, se asigură o ventilare lentă şi continuă a aerului din interior, înlăturând astfel, excesul de bioxid de carbon şi alte noxe rezultate în timpul incubării.
UMIDITATEA este asigurată prin umplerea cu apă a celor două alveole (canale) A şi B din semicarcasa inferioară a incubatorului (vezi fig. 1 şi 1.a). Se recomandă o umiditate sporită în prima săptămână de incubare (când trebuie preîntâmpinată evaporarea apei din ouă) şi în ultimele 2 zile (pentru uşurarea desprinderii puilor din membrane). În restul perioadei umiditatea trebuie să fie normală pentru a favoriza eliminarea excreţiilor.
TEMPERATURA este factorul principal de care depinde incubarea. Supraîncălzirea ouălor are ca efecte malformaţii, pui debili, sau chiar mortalitate în coajă. Subîncălzirea încetineşte dezvoltarea embrionara, “ciocnirea” este tardivă.
ÎNTOARCEREA OUĂLOR are drept scop uniformizarea temperaturii şi umidităţii pe întreaga suprafaţă a oului şi evitarea lipirii embrionului de coajă.
2.0 CARACTERISTICI TEHNICE
2.1. DATE TEHNICE
    CLEO – 5    CLEO – 5
cu dispozitiv de întoarcere a ouălor    CLEO – 6
Masa maximă, kg    2,8    3,2    4,0
Capacitatea max.(buc):        -
•    ouă găină    60    41    ≈ 75
•    ouă curcă    42    -    ≈ 52
•    ouă raţă    50    -    ≈ 60
•    ouă gâscă    30    -    ≈ 35
– Temperatura de incubare:         38°C ± 1°C
– Consum de energie electrică:     mediu de 550Vah / 24 ore, la temperatura mediului de +20°C
– Umiditate:             60 … 65 % (cu apă în alveola A)
70 … 80 % (cu apă în alveola B)
80 … 85 % (cu apă în ambele alveole)
– Încălzire:             electrică cu rezistenţă
– Tensiune de alimentare:     230 V/50 Hz
– Rotire ouă:             manual (de două ori pe zi), cu 180°.
Pentru varianta cu dispozitiv de întoarcere ouă de trei ori pe zi stânga – dreapta.
– Tip incubator:             transportabil, de suprafaţă
– Randament incubare:         minimum 60 % (dacă sunt respectate prezentele instrucţiuni)
– Tensiune periculoasă
– Nu acoperiţi
2.2. COMPONENŢĂ
1). Carcasă inferioară, 2). Carcasă superioară, 3). Subansamblu motor cu elice, 4). Subansamblu modul electronic, 5). Subansamblu rezistenţă, 6). Grătar superior, 7). Grătar inferior sau dispozitiv întoarcere ouă prevăzut cu cheiţă în afara carcasei, 8). Cordon alimentare, 9).Termistor.
1). Carcasă inferioară, 2). Carcasă superioară, 3). Subansamblu ventilator cu termistor, 4). Subansamblu modul electronic, 5). Subansamblu rezistenţă bobinată, 6).Grătar protecţie, 7). Grătar inferior, 8). Cordon alimentare cu fişă bipolară, 9). Element intermediar, 10). Subansamblu indicator temperatură (variantă), 11). Capac protecţie;
A, B = alveole pentru apă
Incubatorul “CLEO” are temperatura de incubaţie reglată din fabrică. Un alt reglaj se face numai la o unitate specializată, preferabil dintre cele care asigură service-ul în garanţie.
3.0. INSTRUCŢIUNI DE FOLOSIRE
3.1. GENERALITĂŢI
Când cumpăraţi incubatorul “CLEO” verificaţi dacă acesta funcţionează şi nu prezintă deteriorări mecanice. Odată cu incubatorul trebuie să vi se înmâneze:
– Ambalajul original (este indicat ca produsul să fie desigilat în faţa dumneavoastră).
– Manualul de utilizare cu talonul de garanţie completat cu seria produsului şi ştampila LIZIBILĂ a fabricantului (verificaţi ca seria înscrisă pe talon să corespundă cu cea de pe carcasa incubatorului).
– Lista unităţilor SERVICE pentru perioada de garanţie.
ATENŢIE!
NU folosiţi incubatorul până nu citiţi cu atenţie prezentele instrucţiuni.
De respectarea lor depinde reuşita!
NU modificaţi circuitele electrice!
NU loviţi în timpul transportului sau utilizării!
3.2. AMPLASAREA
Incubatorul se aşează într-un spaţiu acoperit (de preferinţă cameră locuită), ferit de surse excesive de căldură, de bătaia directă a razelor solare sau de curenţi de aer, pe un loc plan, orizontal preferabil pe o masă la 1 m de podea. Se vor evita încăperile reci (neîncălzite) sau prea uscate. Incubatorul funcţionează corespunzător în condiţii atmosferice normale (20… 25 °C şi umiditate 45 … 70 %). Este recomandat ca sub incubator să se pună un material termoizolant (preş, pătură, etc.).
Este interzisă păstrarea sau folosirea incubatorului în încăperi unde sunt depozitate substanţe chimice, inflamabile, explozive sau otrăvitoare deoarece acestea depreciază calitatea aerului, influenţând negativ procesul de incubare (dezvoltarea embrionului).
ATENŢIE!
Poziţionarea înclinată poate duce la deplasarea ouălor, a apei în alveole şi la uzura prematură a motorului.
În cazul când incubatorul este adus de la frig la cald se va lăsa 2 … 3 ore pentru acomodare climatică (în caz contrar apare condens la circuitul electronic).
3.3. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE
Racordarea incubatorului la reţea se face introducând ştecherul în priză la 230V/50 Hz, moment în care motorul începe să funcţioneze, iar după aproximativ 20 secunde led-ul modulului electronic se aprinde. Se lasă să funcţioneze în gol 16 … 24 ore, respectând ceea ce s-a precizat la punctul 3.2.
    Urmăriţi funcţionarea incubatorului în primele 4 … 5 ore, până ce acesta intră în regim de lucru (ledul clipeşte intermitent). Incubatorul are temperatura reglată în domeniul 38°C ± 1°C. Un alt reglaj nu se poate face decât la o unitate specializată.
3.4. INCUBAREA (CLOCIREA) OUĂLOR
3.4.1. Înainte de introducere în incubator, ouăle se aleg vizual conform punctul 4.1. Cele care corespund se pun cu vârful în jos în suporţi (tip cofrag) timp de 24 de ore, la temperatura de aproximativ 16°C.
3.4.2. După rodajul de 16 … 24 ore, se scoate ştecherul din priză şi se pune apă în alveola A sau B, în funcţie de tipul ouălor (găină, curcă, raţă, gâscă, etc.) conform tabelului 1.
TABEL 1
Specia de păsări    Perioadă incubaţie    Umiditate
        Prima perioadă    Ultimele 2 zile
        alveola A    alveola B    alveola A    alveola B
GĂINĂ    21    60%    -    75%    80 – 85%
CURCĂ    28    60%    -    75%    80 – 85%
RAŢĂ    28    -    75%    80 – 85%    80 – 85%
RAŢĂ MUTĂ    35    -    75%    80 – 85%    80 – 85%
GÎSCĂ    30    -    75%    80 – 85%    80 – 85%
Pentru ca apa să nu se “strice”, se poate pune în ea o crenguţă de busuioc. Nu se recomandă incubarea simultană (în acelaşi incubator) a ouălor de specii diferite (găină cu raţă, găină cu gâscă, etc.), datorită condiţiilor diferite cerute de procesul de incubare.
ATENŢIE!
Asigurarea umidităţii este foarte importantă !
Pe toată durata incubării se verifică nivelul apei în alveole şi se completează cu apă curată atunci când nivelul scade.
Cu trei zile înainte de terminarea incubării ouăle de raţă şi de gâscă se stropesc cu apă de 2 -3 ori pe zi. Este preferabil ca apa să fie încălzită la 25°C … 35°C.
3.4.3. Pentru CLEO 5: Se scoate capacul (2) şi se aşează alături cu faţa în jos. Se aşează ouăle uniform distribuite pe grătarul inferior (7) şi se pune din nou capacul, verificând etanşarea pe tot conturul.
Pentru CLEO 5 cu dispozitiv de întoarcere a ouălor: Se scoate capacul (2) şi se aşează alături cu faţa în jos. Se aşează ouăle cu vârful în jos în alveolele suportului şi se înclină rotind cheiţa din exteriorul carcasei spre stânga sau dreapta. Se pune din nou capacul, verificând etanşarea pe tot conturul.
Pentru ouă mai mari, de gâscă sau curcă se scoate cheiţa prin tragere, se ridică alveolele pentru ouă şi se aşează ouăle direct pe grătar.
Nu se va încerca ridicarea suportului plin cu ouă.
Pentru CLEO 6: Se scoate capacul “2″ (carcasa superioară) şi se aşează alături cu faţa în jos. Se scoate, de asemenea, elementul intermediar “9″ şi se aşează alături de incubator.
Se aşează ouăle uniform distribuite pe grătarul inferior “7″, apoi se fixează elementul intermediar “9″ pe grătarul căruia se aşează, la fel, ouăle.
Se fixează din nou capacul “2″, verificând etanşarea pe toată circumferinţa incubatorului.
3.4.4. Se introduce ştecherul în priză şi timp de două zile se urmăreşte numai dacă funcţionează normal şi dacă este apă în alveole.
3.4.5. Pentru CLEO 5: începând cu a treia zi, ouăle se întorc, cel puţin de două ori pe zi, cu aproximativ 180°. Durata întregii operaţiuni va fi de maxim 10 minute. Pentru aceasta se ridică capacul şi se pune alături cu faţa în jos, fără al scoate din priză. Odată cu rotirea se schimbă şi poziţionarea ouălor: cele aflate pe margine vor fi aduse în mijloc şi invers.
Pentru CLEO 5 cu dispozitiv de întoarcere a ouălor începând cu a treia zi, de trei ori pe zi se roteşte cheiţa în partea opusă. În ultimele 3 zile se scoate dispozitivul de întoarcere a ouălor, iar ouăle se aşează direct pe grătar.
Pentru CLEO 6: începând cu a treia zi, ouăle se întorc, cel puţin de două ori pe zi, cu aproximativ 180°. Durata întregii operaţiuni va fi de maxim 10 minute. Pentru aceasta se ridică capacul “2″ şi se aşează alături, pe o suprafaţă plană, cu faţa în jos, fără a fi deconectat de la priza de alimentare cu energie electrică. Apoi se scoate elementul intermediar “9″, cu multă grijă şi se aşează alături, de asemenea, pe o suprafaţă plană, după care se trece la întoarcerea ouălor de pe grătarul inferior “7″.
Se aşează elementul intermediar “9″ la loc şi se întorc şi ouăle de pe grătarul acestuia.
O dată cu rotirea se schimbă şi poziţionarea ouălor: cele dispuse pe margini se aduc spre centru şi invers.
ATENŢIE!
    În ultimele trei zile de incubare, ouăle nu se mai întorc. În această perioadă puii îşi aleg poziţia de ciocnire. Dacă întoarceţi ouăle în aceste zile, puii mor în coajă.
3.4.6. Pentru o bună incubare se impun următoarele:
– marcarea oului, cu semn distinctiv pe două părţi opuse, pentru recunoaşterea rotirii; NUMAI PENTRU CLEO 5 ŞI CLEO 6.
– rotirea obligatorie a ouălor de două ori pe zi;
– umezirea degetelor, la rotirea ouălor care necesită umiditate ridicată (raţă, gâscă);
Durata normală a dezvoltării embrionare este conform tabel 2.
TABEL 2
SPECIA    ÎNCEPUTUL CIOCNIRII    ÎNCEPUTUL IEŞIRII    IEŞIRE ÎN MASĂ    TERMINAREA IEŞIRII
Găină    19    20    20 … 21    21
Curcă    26    27    27 … 28    28
Raţă    24 … 25    25 … 26    26 … 27    27 … 28
Raţă mută    30    31 … 32    32 … 33    35
Gâscă    28 … 29    28 … 30    29 … 31    30 … 32
RECOMANDĂRI
– Folosirea incubatorului de către o singură persoană.
– Evitarea manipulărilor excesive ale ouălor, deoarece grăsimea de pe degete acoperă porii din coajă, reducând posibilitatea eliminării toxinelor în procesul incubării.
– Supravegherea ciclului de incubare pentru a constata şi a evita eventualele evenimente ce o pot afecta.
– Controlul temperaturii cu un termometru cu tijă de 10 cm verificat, cu precizia de maxim 0,2°C la 38°C, în locaşul pentru termometru.
3.4.7. Înainte cu trei zile de sfârşitul perioadei de incubare, ouăle nu se mai întorc. Din acest moment se aşteaptă eclozarea (ciocnirea) ouălor.
ATENŢIE!
În acesta perioadă, puii formaţi se aşează cu poziţia pentru ciocnire în partea de sus. Dacă întoarceţi ouăle acum, puii vor muri în coajă.
În ultimele trei zile înainte de eclozare, realizarea parametrilor de umiditate este foarte importantă!
3.4.8. Puii care se aud ciocnind în ou, fără a-l putea sparge, vor fi ajutaţi prin fisurarea uşoară a cojii în dreptul ciocului. În cazul când eclozarea (ieşirea din coajă) nu are loc în 10 … 15 ore de la ciocnire, puii vor fi ajutaţi, prin ruperea cojii oului de la cioc spre corp, cu multă atenţie pentru a nu-l vătăma.
ATENŢIE!
Nu se recomandă scoaterea forţată a puilor din coajă sau decojirea completă a oului. Dacă se depăşeşte termenul de incubare iar în incubator sunt încă ouă cu pui vii care trebuie să spargă coaja sau să iasă, incubarea se va prelungi cu perioada necesară.
3.4.9. După ieşirea din ou, puii vor fi lăsaţi în incubator câteva ore până se vor usca; cojile ouălor vor fi îndepărtate. Sortarea puilor se face examinând pe fiecare şi verificând:
– Mărimea (puii trebuie să fie bine dezvoltaţi);
– Modul de ţinere al picioarelor (vor fi eliminaţi aceia care nu se ţin pe picioare, se dezechilibrează, merg greoi sau “trag” într-o parte).
– Aspectul pufului (trebuie să fie abundent, bine uscat, strălucitor).
– Conformaţia: se examinează capul şi trunchiul pentru a sesiza eventualele anomalii (absenţa ochilor, ochi lipiţi, cioc strâmb, degete lipite, încrucişate sau cu articulaţii inflamate şi hemoragie).
Cauzele sunt prezentate în tabelul 3.
Sortarea are importanţă deosebită deoarece puii neviabili oricum vor muri, consumând inutil şi fiind un pericol pentru cei sănătoşi prin bolile ce le pot transmite.
ATENŢIE!         – Sunt normale următoarele limite:
– embrioni morţi, max. 10 %;
– pui morţi în coajă, max. 10 %;
– pui neviabili, max. 3 %;
– alte cauze, max. 7 %.
Reuşita incubării (obţinerea a cât mai mulţi pui) depinde foarte mult de calitatea ouălor (dacă sunt proaspete, fecundate, etc.). În caz contrar nu vor rezulta pui, indiferent dacă se vor asigura condiţii optime. Citiţi cu atenţie capitolul 4 – “RECOMANDĂRI”.
TABEL 3    EFECTE ASUPRA PUILOR    Slabi, uzi, cu stomac m    Slabi şi cresc greu în primele zile de viaţă    Slabi, cu semne de paralizie cu stomac mare şi creştere greoaie    Se lipesc de coajă, rahitici, uzi, cu stomac mare, greoi în mişcări    Ies greu din coajă (mulţi nu pot ieşii)    Stomac mare, se mişcă greu, slab pigmentaţi, cresc greu    Insuficient dezvoltaţi, malformaţii congenitale
    DEFECTE ÎN DEZVOLTAREA EMBRIONULUI    Durata de incubare creşte cu 1 … 3 zile, camera de aer mărită, puii ies târziu    Ruperea membranelor interne    Distrofie la jumătatea perioadei de incubare, puii ies greu şi târziu    Puii ies greu, asfixie în a doua perioadă a incubării, moartea embrionului în prima săptămână    Camera de aer mare, membrana de sub coajă uscată.    Camera de aer mică, întârzie ciocnitul, lipiţi de coajă, insuficient dezvoltaţi.
    CAUZE    Ouă vechi.    Ouă transportate necorespunzător.    Regim alimentar necorespunzător al găinilor donatoare.    Ouă nerotite cu 180° pe perioada incubării (întoarcere necorespunzătoare).    Umiditate insuficientă.    Umiditate ridicată.    Diferite boli transmisibile prin ou.
        1.    2.    3.    4.    5.    6.    7.
3.5. ÎNTREŢINERE Şl REPARAŢII
3.5.1. După fiecare utilizare, incubatorul se deconectează de la reţea, apoi se curăţă şi se dezinfectează astfel:
Pentru CLEO 5:
Se demontează grătarul (6), se şterge carcasa (1) la interior şi exterior cu o cârpă umezită în apă călduţă în care s-a dizolvat puţină sodă calcinată (o linguriţa la 4l apă). Nu se folosesc săpunuri, detergenţi, benzină, acetonă, alţi diluanţi sau praf de curăţat care pot influenţa negativ funcţionarea ulterioară a incubatorului. Capacul (2) se şterge cu o cârpă umezită în aceeaşi soluţie, la interior şi exterior, având grijă ca apa să nu pătrundă la modulul electronic sau la motor. Grătarele (6 şi 7) se spală la fel. După operaţia de curăţare cu soluţia amintită, toate reperele se şterg cu o cârpă umezită în apă curată şi apoi cu o cârpă uscată. Dezinfectarea reperelor 1, 2, 6, se face prin ştergere cu o cârpă umezită cu alcool medicinal, soluţie de bromocet 5  sau cu cloramină 2 . După această operaţie se montează cele două grătare.
Pentru CLEO 5 cu dispozitiv de întoarcere a ouălor
    Operaţia de curăţire pentru partea superioară este identică cu cea pentru CLEO 5.
    Se scoate cheiţa prin tragere, şi apoi se ridică grătarul suport cu alveolele pentru ouă. Se scot alveolele împreună cu rigletele de pe margini şi se curăţă cu o cârpă umezită în apă curată şi apoi cu o cârpă uscată. Grătarul suport se curăţă separat. După curăţire şi dezinfectare se aşează la loc alveolele verificând aşezarea corectă a lor în grătarul suport.
Pentru CLEO 6:
Se demontează elementul intermediar “9″ şi grătarul inferior “6″, se şterge carcasa (1) la interior şi exterior cu o cârpă umezită în apă călduţă în care s-a dizolvat puţină sodă calcinată (o linguriţă ia 41 apă). Nu se folosesc săpunuri, detergenţi, benzină, acetonă, alţi diluanţi sau praf de curăţat care pot influenţa negativ funcţionarea ulterioară a incubatorului.
Capacul “2″ se şterge cu o cârpă umezită în aceeaşi soluţie, la interior şi exterior, având grijă ca apa să nu pătrundă la modulul electronic sau la motor. Grătarele “6″ şi “7″ se spălă la fel. După operaţia de curăţare cu soluţia amintită, toate reperele se şterg cu o cârpă umezită în apă curată şi apoi cu o cârpă uscată.
Dezinfectarea reperelor 1, 2, 6, 7 şi 9 se face prin ştergere cu o cârpă umezită cu alcool medicinal, sau cloramină 2 . După această operaţie se montează cele două grătare.
3.5.2. Periodic, înainte şi după fiecare ciclu de incubare sau oricând este necesar, se vor pune câteva picături de ulei (din cel folosit la maşinile de cusut) pe lagărele motorului, folosind o pompiţă sau o seringă. Această operaţie se recomandă a se face după demontarea grătarului superior (6).
3.5.3. Se vor evita trântirea sau lovirea incubatorului, distrugerea izolaţiei cablului de alimentare sau transportul în condiţii necorespunzătoare. Asiguraţi-vă că incubatorul a fost transportat în ambalajul său, sigilat.
3.5.4. Înlocuirea reperelor şi subansamblelor defecte sau depanarea acestora se va face de către personal specializat, în unităţile SERVICE. Adresele acestor unităţi sunt înscrise în tabelul ce se află în interiorul fiecărui incubator.
4.0. RECOMANDĂRI
4.1. ALEGEREA OUĂLOR
De alegerea ouălor depinde incubarea propriu-zisă.
4.1.1. Ouăle pentru incubare se aleg numai dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
– vârsta păsărilor de la care se iau ouăle trebuie să fie între 8 luni şi 2 ani;
– păsările donatoare trebuie să fie sănătoase, bine hrănite şi îngrijite;
Colectarea ouălor pentru incubare trebuie să se facă la intervale de
3 … 4 ore pentru a înlătura posibilitatea murdăririi sau spargerii. Perioada de păstrare, până la începerea incubării, este conform tabelului 4, iar vechimea nu va depăşi 10 zile.
TABEL 4
PARAMETRII    TIMP PĂSTRARE    TIMP PĂSTRARE
    ouă găină + curcă    ouă raţă + gâscă
    3 zile    6 zile    >6 zile    3 zile    8 zile    >8 zile
Temperatura (°C) Umiditate (%)    15 – 18
75 – 80    12 – 15
80 – 82    8 – 12
83 – 85    15 – 18
75-80    12 – 15
80 – 82    8 – 12
83 – 85
Nu se recomandă colectarea pentru incubare a ouălor care au stat la temperaturi sub 5°C sau la frigider.
Vârsta optimă a ouălor este: 3 … 4 zile la găină şi raţă, 6 … 7 zile la gâscă şi alte păsări.
4.1.2. Se aleg ouăle care au forma normală. Nu se folosesc cele sferice sau prea alungite, sparte, fisurate, cu valuri, brâuri sau strangulări; acestea au capacitate redusă de incubare şi se sparg uşor.
Coaja ouălor trebuie să fie curată, netedă, cu grosimea potrivită. Nu se folosesc ouăle cu coaja moale, marmorată (pătată), cu rugozităţi, cu porozitate mare; ouăle vechi au coaja lucioasă, deseori cu puncte albăstrui.
Nu se spală ouăle; se folosesc aşa cum se iau din cuibare, alegând pe cele mai curate.
4.1.3. Ouăle care au corespuns examinării vizuale exterioare se vor supune unei sortări “de interior” în întuneric la lumina unei unui bec sau a unei lumânări, oul fiind umbrit parţial cu mâna. Ouăle de gâscă, având coaja groasă, nu pot fi controlate.
Se vor păstra doar acele ouă care prezintă camera de aer (bănuţul), înlăturându-se cele cu două gălbenuşuri, cu coaja poroasă sau fisurată.
Ouăle vechi au o mare mobilitate a gălbenuşului în albuş sau gălbenuşul chiar lângă coajă. Acestea se elimină.
4.2. ÎNGRIJIREA PUILOR Îngrijirea şi hrănirea puilor, în primele zile de viaţă, este la fel de importantă ca şi incubarea în sine.
4.2.1. ADĂPOSTIREA
În funcţie de vigoarea puilor, aceştia se scot din incubator, se pun într-o ladă, o cutie carton sau un lighean, tapetate cu paie.
Periodic acestea se vor înlocui. Deasupra lor se montează un bec de 60 … 100 W, pentru a asigura căldura necesară primelor zile de viaţă.
Distanţa dintre bec şi pui se va regla astfel încât temperatura să fie de 32°C în primele 48 de ore, 30°C până la 7 zile, apoi se scade cu câte 1°C la 2 zile, ajungând la 18 … 20°C când puii sunt acoperiţi cu pene.
Umiditatea excesivă nu este suportată de păsări, având efecte negative asupra dezvoltării ulterioare; aceasta trebuie să fie în strânsă corelare cu temperatura.
Aerul prea uscat determină creşterea cantităţii de praf din aşternut, provocând afecţiuni respiratorii.
Lumina artificială stimulează creşterea şi maturizarea puilor.
4.2.2. TRATAMENTE
Pentru evitarea îmbolnăvirilor se poate pune în apa de băut puţin ALBASTRU DE METIL, GALINICIN (5 g la 21 apă) sau ADEVIT (procurate de la farmaciile veterinare). Puilor de găină şi curcă li se dă o boabă de piper cu unt. La mutarea din incubator, toţi puii se introduc cu picioarele în alcool medicinal.
După trei săptămâni, puilor li se administrează, în hrana zilnică, tratamentul sanitar – veterinar prescris.
4.2.3. HRĂNIREA
Începând din a doua zi de viaţă este necesară hrănirea puilor. Pentru aceasta în spaţiul amenajat se vor pune două vase: unul pentru apă iar celălalt pentru mâncare. Este recomandabil să se înceapă hrănirea cu gălbenuş de ou fiert tare, brânză dulce, praf din coji de ou pisate sau lapte acidulat. Se poate da şi huruială (porumb 25 … 40 %, orz 20 … 25 %, grâu 20 … 25 %, ovăz 20 … 30 %) sau mălai.
În hrănirea puilor se disting două etape:
Etapa I: de la 1 la 7 zile, când li se poate administra huruieli uscate, furaje suculente (morcovi sau masă verde tocată mărunt), nutreţuri minerale bogate în calciu, drojdie de bere, etc.
Etapa a – II – a: de la 7 la 90 de zile, se introduce în alimentaţie făina de carne (10 … 12% din raţie, la vârsta de o lună), grăunţe măcinate (la trei săptămâni) sau boabe de porumb (la o lună). Masa verde tocată poate ajunge la 25 … 30 % din raţie.
Tainurile zilnice variază, funcţie de vârstă, astfel: 1 … 7 zile = din două în două ore; 10 … 40 zile = 5 … 6 pe zi; 40 … 90 zile = 4 … 5 pe zi.
Adăparea puilor se face cu apă curată şi proaspătă la temperatura de 18 … 20°C. Când este cazul, în aceasta se poate adăuga medicaţia recomandată.
4.3. EVENIMENTE DEOSEBITE
4.3.1. Întreruperea accidentală a alimentării cu energie electrică pe perioade scurte (de maximum 2 … 3 ore din 24 de ore) nu afectează incubarea, în condiţiile în care se menţine temperatura de minimum 32°C prin: introducerea în incubator de sticle cu apă fierbinte (dacă este loc); plasarea incubatorului în apropierea unor surse de căldură (sobă, calorifer, aragaz) astfel încât temperatura în jurul său să fie în intervalul 35 …40°C.
4.3.2. În cazul în care incubatorul nu necesită completarea apei în alveole timp de 3 … 4 zile (nu “consumă” apă), se va izola suplimentar partea inferioară, conform punctului 3.2., aceasta deoarece pierderile de căldură nu permit apei din alveole să se evapore (este “rece”) în cantitatea cerută de procesul de incubare.
ATENŢIE!
ESTE INTERZIS:
– Curăţarea sau depanarea incubatorului cuplat la reţea;
– Tragerea de cablul de alimentare (scoaterea din priză se face numai prin tragerea ştecherului);
– Aşezarea incubatorului pe sobe, reşouri, etc.;
– Trântirea sau lovirea incubatorului;
– Distrugerea izolaţiei cablului de alimentare;
– Utilizarea incubatorului la temperaturi sub 20°C;
– Transportul în alt fel de ambalaj decât cel original;
– Dezmembrarea în timpul transportului sau depozitării;
– Ruperea etichetei cu seria de fabricaţie, a sigiliului sau a certificatului de garanţie (acestea duc la pierderea garanţiei).
Pentru eliminarea defecţiunilor ce apar în termen de garanţie, trebuie să vă prezentaţi cu incubatorul, în ambalajul original, însoţit de certificatul de garanţie, la unităţile SERVICE precizate în lista ce se află în fiecare incubator.
Dacă aceste unităţi nu sunt în apropierea dumneavoastră, adresaţi – vă direct la societatea de unde aţi cumpărat incubatorul.
ATENŢIE!
REUŞITA ESTE SIGURĂ CÂND RESPECTAŢI ŞI NU UITAŢI:
    Să alegeţi numai ouă corespunzătoare.
    Să verificaţi:
– închiderea corectă a capacului pe carcasă;
– funcţionarea corespunzătoare a circuitului electronic, a motorului şi a rezistentei;
– temperatura pe grătarul cu ouă să fie de 38°C ±1°C;
– prezenţa zilnică a apei în alveole;
    Să rotiţi ouăle, de cel puţin 2 ori pe zi în intervalul menţionat (în primele şi în ultimele două zile de incubare ouăle nu se rotesc);
    Să luaţi măsurile recomandate în cazul întreruperii curentului electric;
    Dacă, după împlinirea termenului de incubare, mai sunt ouă calde, trebuie prelungită incubarea.
NOTĂ: PREZENTELE RECOMANDĂRI SUNT PENTRU INCUBAREA ARTIFICIALĂ A OUĂLOR FOLOSIND INCUBATORUL ”CLEO” FABRICAT DE S.C. IPEE – ATI – S.A. CURTEA DE ARGEŞ.
Ele au la bază experienţa fabricantului şi cunoştinţele din următoarele manuale:
- “CREŞTEREA INTENSIVĂ A PĂSĂRILOR PE LÂNGĂ CASĂ” – Ion Vancea, Editura Ceres, 1981
- ”AVICULTURA” vol. II – manual.

Incubatoare de oua cleo 5


incubator de oua

Incubatoare de oua cu:

  • Afisaj electronic de temperatura
  • Afisaj electronic de umiditate
  • Intoarcere simultana a oualelor
  • Incubatoare cu etaj
  • Incubatoare cu capac transparent pentru supravegherea oualelor

Vizitati magazinul nostru www.casa-animalelor.ro

cleo 5

Reteta prepelite cu bacon la cuptor


Ingrediente:

prepelite
bacon
piper
sare/delikat
foi de dafin
verdeturi (oregano, busuioc, marar)sau ce va place
ulei
vin alb 1 pahar
Mod de preparare:

Se condimenteaza prepelitele dupa gust cu sare/delikat, piper, oregano, busuioc, marar (asta am folosit eu dumneavoastra puteti pune ce verdeturi va plac), se stropesc cu putin ulei si se lasa la frigider cateva ore, de preferat peste noapte.

Nu este obligatoriu sa le lasam cateva ore cu condimente daca sunt tinere, dar asa ele au timp sa-si ia gust de la mirodenii carnea sa se mai fragezeasca (daca sunt mai batrane) si sunt mult mai gustoase.
Se infasoara fiecare prepelita in cate o felie de bacon si se fixeaza cu o scobitoare.

Prepelitele se pun in tava, se mai adaugam putin ulei peste ele, vin, foi de dafin si se acopera cu folie, dupa care se baga in cuptorul incalzit pentru aproximativ 1 ora.
Din cand in cand se mai stropesc cu putin sos din tava pentru a nu se usca baconul.

Se pot servi cu orice fel de garnitura sau chiar simple, sunt atat de gustoase ca nu mai au nevoie de nimic altceva langa ele.

Avantaje pentru cresterea prepelitelor


Carnea si oul de prepelita sunt mai ales cunoscute pentru caracteristicile medicale pe care acestea le indeplinesc, fiind recomandate in regimurile pentru tratarea diferitelor afectiuni ale inimii, ale stomacului, ale sistemului circular sau ale aparatului respirator. Comparativ cu oul de gaina, oul de prepelita are un continut de colesterol de 1,4% fata de 4% cat se inregistreaza in cazul oului de gaina; grasimile din oul de prepelita sunt de aproximativ trei ori mai putine; ca aport proteic, galbenusul contine 23% fata de 16% – 17% proteine la oul de gaina. Din punctul de vedere al continutului de minerale si vitamine, oul de prepelita are de sase ori mai multa vitamina B1, de cinci ori mai mult fosfor, de cinci ori mai mult fier, de 15 ori mai multa vitamina B2 fata de cantitatile continute de oul de gaina. De asemenea, continutul scazut de colesterol si grasimi recomanda carnea de prepelita ca o alternativa dietetica altor tipuri de carne, chiar si in cazul diverselor tipuri de afectiuni.

dimensiunile mici (care permit de exemplu sa gazduim 100-110 indivizi pe metru patrat);
cantitatea mica de furaje consumata zilnic (25-30g pentru o prepelita adult);
pentru demararea unei mici crescatorii investitia este convenabila;
ouatul precoce, abundent si regulat (femela depune primul ou dupa 6-7 saptamani, iar daca este bine ingrijita poate produce pana la 350 oua/an);
prepelita de carne (faraon) poate fi comercializata la 40-50 de zile avand o greutate de cca. 350-400 grame/buc;
crestere si maturizare sexuala rapida (dupa 40 de zile masculii sunt folositi pentru reproductie);
rezistenta la boli (daca se pastreaza conditiile optime de igiena, furajare si climat nu apar probleme de sanatate);
intrebuintari multiple: oua, carne, repopulare, dresajul cainilor de vanatoare;

Prepelite si oua de prepelita de vanzare


La ferma noastra avem peste 3000 de prepelite

Va putem oferi pui de prepelita orice varsta, prepelite ouatoare, masculi pentru consum (gasiti pe blogul nostru retete din carne de prepelita) oua de prepelita de consum si de incubat.

Oferim consultanta pentru cei ce vor sa inceapa o afacere cu prepelite.

Raspundem zilnic la toate intrebarile.

Va asteptam in

MAGAZINUL DE PREPELITE

Cofraj oua de prepelita


cofraje oua de prepelita

Cofraje oua de prepelita, material foarte bun.
Avem cofraje pentru 12 si pentru 24 de oua.

Pret: 0.5 lei buc.

COMANDA ACUM!!

Tratament cu oua prepelite


Sunt recomandate doua tipuri de cura cu oua de prepelita:
1. CURA DE 120 DE OUA – pentru hipertensiune arteriala, ulcer, tulburari digestive, conjunctivite, urticarii, tuse convulsiva, catalizarea procesului de dezvoltare a copiilor, cu tot ceea ce implica acest proces.
2. CURA DE 240 DE OUA – pentru TBC, afectiuni hepatice, renale, diabet zaharat, alergii, astm bronsic, anemie, impotenta, guta, migrene, neurastenie, obezitate; dizolva depunerile de colesterol si impiedica formarea altora, previne arterioscleroza, regenereaza sistemul nervos etc.

Ouale se administreaza dimineata, in loc de cafeluta (la care trebuie sa renuntam in timpul tratamentului, pentru acel moment al zilei), inainte de micul dejun. Este recomandabil sa fie inghitite crude si cu galbenusul intreg, fara sare, zahar sau substante aromate. Pentru ca e mic, eu il sparg intr-o lingura de supa, lasandu-l sa alunece de la baza limbii catre esofag. Persoanelor care nu suporta aceasta maniera le recomand amestecul cu miere de albine sau pulpa de fructe. Micul dejun se va servi dupa aproximativ doua ore, acesta fiind alcatuit, de preferinta, din hrana rece. In cazul unor boli digestive sau al anemiilor severe, micul dejun se poate servi la o jumatate de ora dupa administrarea continutului oualor.
In timpul tratamentului, consumul de alcool (bauturi alcoolice) reduce efectele terapeutice cu cel putin 50%.

Tratamentul se poate relua dupa trei saptamani de pauza – la adulti, iar la copii – dupa doua, trei luni.
Exista mai multe scheme (grafice) de tratament, in functie de varsta, de afectiuni si – de ce nu – de recomandarile medicului curant. Iata, mai jos, cateva pe care le-am gasit in diferite surse si le-am notat. Este foarte important sa se consume oua proaspete:
1. Cura de 60 de oua in 30 de zile, pentru copii intre un an si trei ani:
Se pot administra cate doua oua zilnic.
2. Cura de 60 de oua in 20 de zile, pentru copii intre 4 si 7 ani:
Se adminsitreaza cate trei oua zilnic.
3. Cura de 90 de oua in 30 de zile, pentru copii intre 8 si 10 ani:
Se pot administra cate trei oua zilnic.
4. Cura de 120 de oua in 32 de zile, pentru copii/ adolescenti intre 11 si 15 ani:
In primele patru zile – cate trei oua pe zi;
Intre a 5-a si a 30-a zi – cate patru oua pe zi;
In a 31-a zi – trei oua, iar in a 32-a zi – un ou.
5. Cura de 120 de oua in 26 de zile, pentru adulti si adolescenti intre 16 si 18 ani:
Se respecta schema de mai jos, doar ca in a 25-a si a 26-a zi se iau trei, respectiv doua oua pe zi.
6. Cura de 240 de oua in 50 de zile, numai pentru adulti:
In primele doua zile – cate trei oua pe zi;
In a treia zi – patru oua pe zi;
Incepand cu ziua a patra, pana in a 48-a zi inclusiv – cate cinci oua pe zi;
In a 49-a zi – trei oua pe zi;
In a 50-a zi – doua oua pe zi.

Exista si o reteta pentru impiedicarea calvitiei (chelirii) si a regenerarii firelor de par slabite:
Se iau 10 galbenusuri de ou de prepelita si se amesteca pana la omogenizare cu laptisor de matca (doua fiole), o lingurita de miere de albine si putina drojdie (un varf de cutit). Se lasa la dospit, intr-o incapere bine incalzita, timp de 24 de ore. Se spala parul in fiecare seara si, dupa uscare, se pensuleaza pielea capului pe carari formate cu pieptenele din cinci in cinci milimetri, daca nu ne permitem sa ne tundem de tot. Peste noapte, capul se acopera cu un prosop curat. Dimineata se spala, de preferinta cu ceai de musetel. Solutia ramasa poate fi pastrata la rece, in frigider, pana la consumare.

Istoria prepelitei japoneze


Prepelitele, ca si gainile, porumbeii si potarnichile fac parte din familia  Phasianoidea din ordinul Galiforme din clasa Aves. Specii si subspecii ale genului Coturnix sunt originare din toate continentele, mai putin din America. Unele din ele, Coturnix coturnix sau prepelitele comune sunt pasari migratoare din Asia, Africa si Europa.Cateva subspecii sunt rcunoscute, dar dintre ele, Coturnix coturnix coturnix (prepelita europeana) este cea mai cunoscuta dar si Coturnix japonica (prepelita japoneza). O anumita  subspecie care a migrat intre Asia si Europa a fost domesticita pentru prima data in China, fiind crescute ca pasari de companie cantatoare. Prepelitele domesticite au fost aduse dinspre China spre Japonia de-a lungul podului Korean (conform lui Howes, 1964). Oricum, prepelitele au fost domesticite in Asiasi nu in Orientul  Mijlociu asa cum se spune. Desi prepelitele europene migrau inspre sud fiind prinse usor dupa calatoria extenuanta, scriereile biblice si egiptene nu contin date cu privire la cresterea lor in captivitate.

Primele consemnari cu privire la cresterea in captivitate a prepelitelor in Japonia dateaza din secolul al doisprezecelea unde aceste pasari erau tinute ca pasari de casa pentru cantecul lor. Se spune ca un imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat carne de prepelita ceea ce a condus la cresterea prepelitelor in Japonia pentru carne si oua in a doua parte a secolului al nouasprezecelea iar in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe scara larga in a aceasta tara. Intre 1910 si 1941, populatia de prepelite a crescut vertiginos in Japonia, mai ales in zona  Tokyo, Mishima, Nagoya, Gifu si in zona Toyohashi. Aceasta perioada a insemnat si expansiunea imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor s-a raspandit in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de Sud.

Subspecia domesticita,  Coturnix coturnix japonica, este numita “japoneza”, dar este cunoscuta si sub alte nume: prepelita comuna, prepelita-faron, prepelita gri japoneza, prepelita migratoare japoneza. Denumirea corecta pentru Coturnix coturnix japonica este “prepelilta japoneza” sau “coturnix”, dar nu “prepelita coturnix”, pentru ca in limba latina, coturnix inseamna prepelita.

Pastrarea oualelor de la recoltare si pana la introducerea in incubator


Oale ce vor fi folosite pentru incubare se aleg de la pasari sanatoase si care au o alimentatie corespunzatoare. Se aleg oua de dimensiuni medii, cu suprafata regulata fara asperitati, crapaturi. Nu se amesteca oua provenite din diferite surse. Cateva oua infectate pot omora o intreaga serie de pui.

pe timp de 3 zile, stocajul ouălor de incubaţie este indicat a se face în limite mai largi de temperatură, cuprinse între +14 ÷ +20gradeC
pe timp de 6 zile, stocajul ouălor de incubaţie la temperaturi de +14 ÷ +16gradeC asigură o bună ecloziune a acestora şi o creştere performantă a puilor eclozionaţi
pe timp de 9 zile, este indicata o stocare a ouălor de incubaţie la temperaturi cuprinse între +14 ÷ +16gradeC
pe timp de 12 zile şi respectiv, de 15 zile, stocajul ouălor de incubaţie este deosebit de eficient la temperaturi cuprinse între +12 ÷ +14gradeC;
pe timp de 18 zile, stocajul ouălor de incubaţie se face la temperaturile, de +12 ÷ +14* C
- peste 18 zile – procentul de ecloziune scade drastic sub 40%

Indiferent de perioada de stocare a oualor, temperatura nu va fi mai mica de 12grade sau mai mare de 20grade.
Pe perioada stocarii umiditatea relativă a aerului trebuie să fie de 65 – 70%, iar întoarcerea ouălor este necesar să se facă din a 4-a zi de stocaj, sub un unghi de 45grade, de 3 ori în 24 ore. Ideal ar fi ca inainte sa fie introduse in incubator, coaja oualor sa fie sterilizata sub raze UV sau cu Ozon.

Tratament cu oua de prepelita


-prepelita ajunge la maturitate si incepe sa oua la varsta de 5-6 saptamani

-prepelitele nu se vaccineaza si nu necesita tratamente medicamentoase

-perioada de incubatie la oul de prepelita este de 16-17 zile (doua-trei closti-gaini pot înlocui cu succes un incubator)

-prepelitele pot fi crescute si pe balcon, intr-o cusca de dimensiuni mici (fiecare prepelita are nevoie de un spatiu de 10/10cm); cel putin pe perioada tratamentului atunci când ouale se consuma crude si trebuie sa fie proaspete

-un numar de 7 prepelite asigura cele 5 oua/zi, necesare tratamentului

-prepelita consuma foarte putina hrana (15-20 grame/zi)- amestec

~ouale pot fi consumate sub orice forma: omleta, fierte, crude sau in preparate~

TRATAMENT CU OUA DE PREPELITA

Oul de prepelita contine întregul complex de vitamine A, B, D3, E plus calciu, zinc, sulf si potasiu; de 5-7 ori mai mult decât oul de gaina, în conditiile în care este de 5 ori mai mic decât acesta. Oul de prepelita nu contine colesterol.

Tratament cu 120 oua: recomandat pentru ulcer gastric, hipertensiune arteriala, tulburari digestive, reglarea metabolismului, etc

Tratament cu 240 oua: recomandat pentru astm bronsic, arterioscleroza, anemie, astenie nervoasa, hepatite, boli de rinichi, impotenta, revitalizarea organismului, ingrijirea tenului, diabet zaharat, afectiuni ale ochilor, etc

Ouale se consuma crude, dimineata pe stomacul gol, cu cel putin o ora inainte de mancare. La trezire, ouale se scot din frigider, se spala cu apa calduta, se sterg cu un servetel de hartie si se lasa 30 min ca sa ajunga la temperatura camerei. Cu varful unui cutit se taie un capacel din coaja oului si pe urma se lasa sa alunece pe gat, unul cate unul, se pot pune chiar cateva fire de sare pentru cei mai sensibili sau se pot turna toate 5 intr-un pahar unde se amesteca cu miere de albine si pe urma se consuma, se beau.

Pe perioada tratamentului nu se consuma alcool, cafea, muraturi, ceapa-usturoi, condimente tari. Cei cu ulcer vor continua in paralel si tratamentul medicamentos si vor renunta la acesta treptat.

Eu faceam foarte des amigdalita si faringita acuta si raceam f usor, aveam o lipsa permanenta de calciu si imi puscau toate incheieturile, iar inceputul de ulcer era destul de rau cat sa ma trezeasca din somn cu dureri localizate. Pot sa spun ca toate aceste probleme s-au ameliorat in proportie de 70% dupa primul tratament cu 240 oua.

Dupa al doilea tratament ma simt ca nou; pot sa beau din nou alcool – palinca si vinul facute de mine in fiecare an, pot sa mananc condimentat si mai ales pot sa mananc ceapa si usturoi.

Fiecare organism este unic si reactioneaza diferit la tratamente. Un lucru stiu sigur insa: Tot ce este natural nu poate sa faca decat bine.

« Older entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.